Petrova
Aici se pot vedea case vechi şi porţi din lemn construite într-un stil diferit faţă de restul Maramureşului, case negustoreşti, cimitirul evreiesc, monumentul părintelui stomatologiei româneşti Gheorghe Bilaşcu (născut aici). În Petrova se oragnizează „Festivalul Bulbucilor”, manifestare câmpeneasco-folclorică, dar şi o serie de simpozioane culturale.
Poienile de Sub Munte
Comuna Poienile de sub Munte- cu denumirea ucraineană- Poliane, iar denumirea istorică- Rowszkopolana şi Rowszkopolania, din judeţul Maramureş, este cea mai reprezentativă comună ucraineană din judeţ. Aşezarea geografică, hotarele, relieful, apele, peisajele mirifice şi sălbatice, tradiţiile, obiceiurile şi populaţia, conferă acestui loc caracteristici aparte ce o deosebeşte de celelalte comune. Localitatea este aşezată într-o poiană şi este înconjurată de un lanţ muntos. În Poienile de Sub Munte există vâltori, gatere, horincii şi alte instalaţii tehnice hidraulice.
În aria celor aproape 30.000 ha de munte ale aşezării sunt incluse rezervaţiile naturale Vf. Farcău – Lacul Vinderel – Vf. Mihailecu, Piatra Socolău, zeci de stâne, specii rare de plante şi animale. Vara se poate face rafting pe Ruscova de la Gura Ricii în aval, alpinism la Socolău sau Mihailecu, drumeţii. Tot aici activează foarte mulţi meşteri populari (fierari, cioplitori în lemn, confecţioneri de butoaie şi doniţe, producători de opinci, cojoace, ţesături, instrumente de suflat).
Bisericii
Biserica a avut un rol important în viaţa poienarilor. Prima biserică din sat a fost construită la scurt timp după venirea ucrainienilor, pe aceste meleaguri, în anul 1458. În anul 1777 a fost construită o altă biserică din lemn având hramul Înălţarea lui Hristos pe rit vechi. În trecut această biserică- monument a fost dotată cu un clopot în greutate de 30 kg, cupe aurite, o cruce aurită, un tablou aurit cu Sf. Maria, 8 sfeşnice, 28 de tablouri cu rame sculptate şi zeci de cărţi bisericeşti. Astazi această biserică a devenit muzeu.
O altă biserică se impunea a fi construită şi în cătunul Luhei, la 7 km de centrul comunei. În anul 2005 a fost inaugurat şi sfinţit şi acest loc de inchinăciune.
Evreii aveau şi ei două sinagoge în centrul comunei construite în anii 1830-1835.
Ape minerale
Pe teritoriul comunei există numeroase izvoare cu apă minerală. Aceste ape au fost folosite de mulţi ani în scopuri terapeutice.Apa minerală din comună se numeşte „borcut” şi provine din limba maghiară, ce înseamnă izvor gazos. Borcutul din Cvaşniţa există încă înainte de 1848, înainte de Primul Război Mondial. În locul unde astăzi este fântâna cu apă minerală, era o cabană unde se aflau văni făcute din stejar. Apa minerală fiind încălzită la foc, într-un cazan mare şi folosită pentru băi. La aceste băi, numite: “Kupalo” aveau acces numai avuţii satului sau musafirii veniţi din alte părţi. În anul 1968, la iniţiativa primarului Ioan Songot clădirea din Cvaşniţa a fost reconstruită. Apa din Cvaşniţa este folosită pentru tratarea reumatismului, este buna de băut, ameliorând unele probleme gastro-intestinale şi hepato-biliare.
Alt borcut este cel de la Zakira. Este situat pe versantul stâng al comunei, peste râul Rica, la aproximativ 2 km de centrul comunei, fiind un izvor mai mic decât cel din Cvasniţa cu apă sulfo-carbogazoasă. Bătrânii o recomandă pentru ameliolarea bolilor de stomac, ficat şi rinichi. Alte izvoare cu apă neagră se află la locul numit Gruni, la Elea Herbari, în cătunul Pentaya, la Gura Ricii, la răspântia pâraielor Rica, Lutoasa şi Belen. La Belen, în anii 1866- 1958 funcţiona şi o baie, folosită de muncitorii forestieri în scopuri terapeutice.
Turismul
Comuna Poienile de Sub Munte este un loc mirific, cu peisaje montane care par a fi decoruri din poveşti, de râurile şi lacurile cristinale şi de verdele intens al pădurilor. Fie că e iarnă, fie că e vară, aici veţi găsi o oază de refacere şi relaxare. Mândria poienarilor, reprezintă peisajul natural, patrimoniu rar întâlnit în alte părţi ale României. Lanţul muntos din jurul comunei, reprezintă un interes turistic deosebit. Munţii şi pădurile din Poieni se individualizează printr-un peisaj remarcabil atât ca întindere cât şi ca amploare şi varietate a formelor.
Din frumoasele peisaje ale comunei, amintim lacul Vinderel, situat pe muntele Vinderel la o altitudine de 1985 m, unde se poate ajunge pe jos, călare şi parţial cu o maşină de teren. Pe jos sunt 3 trasee accesibile drumeţului:
- Centru- Rugaş- Mihaylek- Vinderel
- Centru- Paulek- Stănişoara- Vinderel
Cu maşina : Centru- Socolău- Rosoşul Mic(18 km, apoi pe jos, până la Vinderel).
Pasul Scărişoara ce leagă Poienile de Sub Munte de oraşul Vişeu de Sus, se distinge prin culoarul îngust format din zeci şi zeci de lespezi în formă de scară. Acest pas este destul de dificil de trecut. Turiştii pot trece pe acolo doar în şir indian şi numai pe jos. Chiar şi în timpul zilei acolo este întuneric din cauza pereţilor înalţi de gresie. Este unicul drum, cel mai scurt între cele două localităţi circulat pe vremuri de comercianţii ambulanţi.
Văile râurilor Socolău, Rica, Cvaşniţa, Coşnea prin priveliştea lor deosebită, oferă turistului nişte amintiri de neuitat.
În cabana turistică Coşnea, situată la 7 km de centrul comunei spre Luhei, turistul poate înnopta, admira peisajele din jur şi se poate relaxa.
Vara, pe valea Cvaşniţa, turistul poate poposi la borcut, unde poate să guste o apă minerală carbogazoasă. În zile senine, de pe Hora- Popova, unde se află situată şi crucea istorică ce veghează asupra defileului, călătorul poate admira întreaga vatră a satului, precum şi munţii care o înconjoară: Rugaş, Vertop, Stănişoara, cătunele Zarica, Arşiţa.
Speologii pot vizita şi cerceta câteva peşteri situate în arealul montan. Cea mai interesantă peşteră este Pentaya- Soloteanei, de care sunt legate şi câteva legende.De asemenea mai pot fi vizitate peştera: de pe muntele Menciul şi peştera Bursucina.
Stânca Socolău este o stâncă abruptă, situată la 10 km de centrul comunei lângă pârâul Socolău. Pe această stâncă poţi admira cea mai rară floare şi anume floarea de colţ „Leontopodium alpinum”.