Agricultura şi biodiversitatea sunt puternic interconectate şi chiar interdependente. Biodiversitatea, prin intermediul ecosistemelor funcţionale, poate furniza servicii esenţiale agriculturii, precum combaterea dăunătorilor, polenizarea, iar agricultura poate ajuta la păstrarea habitatelor valoroase precum a pajiştilor şi a peisajelor diversificate. Agricultura tradiţională s-a dezvoltat o dată cu omul adaptându-se la condiţiile geografice şi prin urmare a fasonat frumoasele peisaje, pe care le putem admira azi în zona Maramureşului. Agricultura tradiţională are un efect pozitiv asupra biodiversităţii promovând astfel o relaţie pozitivă între agricultură şi natură şi mai ales între formele agriculturii tradiţionale şi managementul terenurilor agricole şi conservarea biodiversităţii. 

Beneficiile biodiversităţii şi ale ecosistemelor pentru productivitatea agricolă includ o polenizare mai bună, controlul dăunătorilor în mod natural, conservarea solului şi a apei, şi drept consecinţă, o cerere scăzută pentru imputuri externe şi o producţie de o calitate mai bună, valoare adăugată a produselor, capacitate de adaptare mai mare la nivelul sistemelor de producţie agricolă în faţa provocărilor schimbărilor climatice. Beneficiile agriculturii sustenabile pentru intreprinderi, societate şi indivizi  include reducerea  impactului negativ asupra mediului, conservarea biodiversităţii, estetică peisagistică, riscuri reduse pentru afaceri şi atenuarea emisiilor de gaze de seră, conservarea diversităţii genetice a culturilor vegetale şi a speciilor animalelor.

Utilizarea sustenabilă a resurselor şi menţinerea ecosistemelor în stare de bună funcţionare nu înseamnă doar protejarea mediului în sine, dar şi un lucru vital pentru fermieri, pentru că astfel se asigură fertilitatea şi productivitatea ecosistemelor agricole, fiind cheia competitivităţii şi a siguranţei hranei pe termen lung. Agricultura este motorul unei economii și punctul de polarizare social.

• 
• 
• 
• 
• 

Obiective principale ale agriculturii durabile:

• asigurarea creşterii producţiei agricole cu luarea în considerare a conservării şi protejării resurselor naturale regenerabile;

• asigurarea cerinţelor esenţiale ale oamenilor în contextul dezvoltării rurale;

• protejarea sănătăţii oamenilor şi a mediului;

• asigurarea unei noi calităţi a produselor folosite pentru creşterea producţiei;

 • asigurarea conservării şi sporirii rezervelor de resurse;

• asigurarea unei restructurări tehnologice şi menţinerea sub control a posibilelor riscuri;

• asigurarea măsurilor de reglementare juridică, de aplicare a cercetării ştiinţifice şi dezvoltare a serviciilor de informare, instruire şi formare prin dezvoltarea şi implementarea unor planuri şi programe integrate, a unor bune practici agricolecologice valabile şi a unor măsuri de evaluare şi monitorizare.

Măsurile privind protecţia mediului legate de agricultură vizează următoarele aspecte:

• respectarea tehnologiilor de cultură, în special de către marile exploataţii agricole, pentru a identifica posibilele afectări ale factorilor de mediu;

 • gestionarea corespunzătoare a îngrăşămintelor chimice, a produselor de uz fitosanitar, a combustibililor;

• exploatarea fermelor de animale în concordanţă cu tehnologiile recomandate şi gestionarea deşeurilor zootehnice în condiţii de impact minim asupra factorilor de mediu;

• actualizarea periodică a situaţiei unităţilor care desfăşoară activităţi legate de agricultură (ferme agricole şi zootehnice, unităţi de comercializare a pesticidelor, prestatori de servicii cu pesticide ş.a.);

 • actualizarea situaţiei referitoare la stocurile de deşeuri de pesticide (pesticide expirate, neomologate, neidentificate, inclusiv ambalaje de pesticide);

• gestionarea altor tipuri de deşeuri produse în unităţile cu profil agricol (mijloace auto şi utilaje casate, cauciucuri uzate, baterii şi acumulatori uzaţi, uleiuri uzate ş.a.);

• reglementarea activităţilor agricole, prin emiterea acordurilor şi/sau a autorizaţiilor;

În contextul dezvoltării durabile, se impun o serie de măsuri în vederea utilizării durabile a solului:

• utilizarea de produse fitosanitare pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor, omologate, în cantităţi inscripţionate prin tehnologiile în vigoare şi aplicarea acestora conform avertizărilor emise de instituţiile abilitate;

• interdicţia aplicării de tratamente fitosanitare la speciile pomicole în perioada înfloritului, pentru prevenirea unor eventuale mortalităţi la albine precum şi la alte specii cu rol polenizator;

 • prevenirea degradării solurilor şi deteriorării ecosistemelor terestre, datorate aprinderilor voite a miriştilor, a vegetaţiei ierboase şi lemnoase, a exploatării masei lemnoase în perioade neadecvate, a circulaţiei cu utilaje hipo şi mecanice în perioade umede şi pe linie de cea mai mare pantă;

• efectuarea lucrărilor de însămânţări, reînsămânţări, distrugerea muşuroaielor şi a vegetaţiei dăunătoare pe terenurile ocupate cu pajişti;

• diversificarea culturilor în vederea îmbunătăţirii şi conservării structurii solului; • ameliorarea terenurilor agricole prin aplicarea îngrăşămintelor organice ;

• interdicţia aplicării momelilor otrăvitoare din grupele I şi II de toxicitate;

 • prevenirea păşunatului abuziv pe terenurile situate în pantă şi în perioadele umede ale anului;

• conştientizarea populaţiei prin mass-media, cu privire la consecinţele aprinderilor voite ale miriştilor şi vegetaţiei ierboase asupra calităţii solului, ecosistemelor terestre şi a mediului, în general.

 Starea mediului ambiant si utilizarea eficientă a resurselor naturale influenţează condiţiile de creştere economică, nivelul şi calitatea vieţii populaţiei. Pentru utilizarea durabilă a solului se impune implementarea folosirii acţiunilor de protecţie, ameliorare şi valorificare a resurselor solului. avandu-se în vedere:

 • Dezvoltarea unor sisteme de agricultură care să se poată autosusţine prin conservarea resurselor şi îmbunătăţirea continuă a fertilităţii solului

• Asigurarea resurselor în primul rând prin regenerarea lor internă

• Respectarea înainte de toate a principiilor biologice şi ecologice care se manifestă în ecosistemele naturale.