Clima

Munţii Maramureşului se încadrează în sectorul de climă continental moderată, fiind supuşi permanent influenţei advecţiei maselor de aer vestice de natură oceanică, ale căror caracteristici se reflectă în evoluţia tuturor elementelor climatice.

Luna cu cele mai scăzute temperaturi medii este luna ianuarie, cu valori între -6°C şi -10°C. Luna iulie are valori medii cuprinse între 18°C şi 20°C. Din aceste valori prezentate rezultă o amplitudine medie anuală între 24 - 30°C, valoarea moderată evidenţiind caracterul de climă continentală temperată moderată cu extreme termice puternice între vară şi iarnă. Regimul termic din PNMM este prezentat în Anexa nr. 11.

Valoarea medie anuală a precipitațiilor este de 1100 mm. Anotimpul cel mai bogat în precipitaţii este vara, perioadă în care cad 61% din totalul precipitaţiilor. Cel mai sărac anotimp în precipitaţii este iarna cu 17% din totalul precipitaţiilor. Numărul anual al zilelor cu precipitaţii este de 150-170. Stratul de zăpadă poate sa apară încă din luna septembrie, iar ultima ninsoare se poate înregistra ca dată medie în ultima decadă a lunii martie. Stratul de zăpadă se menţine între 120-200 de zile, iar grosimea stratului este cuprinsă între 75 – 150 cm. Perioada de utilizare a păşunilor este limitată la trei luni: iunie, iulie, august. Regimul precipitațiilor în PNMM este prezentat în Anexa nr. 12.

 

Solul și subsolul

În Munţii Maramureşului domină tipul de scoarţă de alterare autohtonă de mică grosime, din cauza fragmentării şi înclinării pronunţate a versanţilor care favorizează deplasarea produselor dezagregate şi alterate așa cum este precizat în Geografiei Romaniei, 1983.

Din grupele mari de soluri, suprafeţe mari ocupă solurile brune acide. Acestea s-au format în zona montană de la altitudinea de 450 m până la altitudinea de 1937 m în masivul Pop Ivan, în condiţii de climă rece şi umedă care face ca materia organică să fie numai parţial descompusă de către microorganisme, procesul foarte lent ducând la acidifierea accentuată a solului. Aceste soluri sunt ocupate de vegetaţie forestieră, fâneţe naturale, păşuni montane şi într-o mică măsură, suprafeţe izolate cultivate cu cartofi şi ovăz, fiind sărace în substanţe nutritive, determină o fertilitate naturală scăzută.

În grupa solurilor brune acide montane sunt două subtipuri, litice şi tipice, care cuprind întreg bazinul văii Ruscova, până la confluenţa văii Rica cu Socolău şi până la vest, de partea înaltă a masivelor Farcău – Mihăilecu, versantul de pe dreapta văii Vişeului, până la Vişeu de Sus. Aceste soluri s-au format pe roci metamorfice, eruptive, conglomerate, gresii, marne, calcare, şisturi bituminoase, roci cu caracter acid.

Extinderea pădurilor de răşinoase în dauna altor specii autohtone, în special a fagului, explică predominarea solurilor brune acide şi a solurilor brune feriiluviale- podzolice. Aceste soluri sunt extinse în partea inferioară a arealului, pe versanţi variat înclinaţi şi cumpene înguste, sub păduri de fag şi molid, în care apar uneori – mai ales în molidişurile superioare – Vaccinium sp. şi muşchi. Litosolurile sunt soluri neevoluate, scheletice, care s-au format pe roci eruptive şi metamorfice, ocupând masivele înalte, având o importanţă mică. Solurile brune podzolice au valoare mediocră, fiind mai importante din punct de vedere silvic şi pastoral. Sub pajiştile alpine aflate la peste 1600 m, întâlnim solurile humico – silicatice. Aluviunile şi solurile aluvionale se întâlnesc pe luncile inundabile ale principalelor cursuri de apă, în special pe cursul văii Vişeului.

Învelişul de sol este constituit, predominant din: soluri brune acide, soluri brune şi brune feriiluviale - podzolice, substanţele minerale, iar capacitatea de reţinere a apei favorizează dezvoltarea optimă atât a vegetaţiei forestiere, cât şi a pajiştilor naturale, fâneţe şi păşuni montane, resurse naturale valorificate prin activităţile silvopastorale.

 

Descrierea substanţelor minerale utile din PNMM

Sunt prezente mineralizaţii piritoase stratiforme de pirită cu zinc, plumb, cupru, intercalate în şisturile cristaline din zona Baia Borşa, mineralizaţii filoniene cuprifere +/- aur, dezvoltate în structura intruzivă Toroiaga-Ţiganu, indicaţii de mineralizaţii de fier, mangan, uraniu și aur.

Rocile utile inventariate în Munţii Maramureşului sunt: şisturi bituminoase, travertine și andezite exploatate în cariere la Baia Borşa, calcare naturale eocene prezente în zona marginală a depresiunii Maramureşului, exploatate în cariere la Valea Vişeului, Bistra şi Borşa, gresii exploatate ocazional în carierele Hăjmaru Mare – zona Borşa - Fântâna şi Micluşa – Repedea.