Fragmentarea morfologică a masivului este o caracteristică a Munţilor Maramureşului, reţeaua hidrografică determinând o separare şi fragmentare a zonelor înalte ale acestuia. Substratul geologic variat determină şi o morfologie extrem de variată a zonelor înalte, ceea ce reprezintă un unicat în Carpaţi. Apar astfel:

• Vârfuri dezvoltate pe roci metamorfice dure - Pop Ivan 1937 m, Şerbanu 1794 m , Greabăn 1594 m - au pante extrem de accentuate şi sectoare de culmi pe alocuri cu aspect de custură, văile având frecvent sectoare de cascadă;
• Vârfuri formate pe şisturi cristaline micacee - Jupania 1853 m, Prislopul Cataramei 1644 m, au aspect mai domol, cu pante mai line;
• Vârfuri modelate în roci bazaltice mezozoice - Farcău 1957 m, Mihailecu 1918 m -sunt conturate de eroziune sub forma unor vârfuri proeminente, cu stânci şi rupturi de pantă, atractive şi unice în Carpaţi prin substrat şi altitudine;
• Vârfuri modelate în roci eruptive neogene - Toroioaga 1930 m, Piciorul Caprei 1804 m, Ţiganu 1736 m, Măgura 1601 m - sunt vârfuri proeminente cu pante abrupte, cele mai înalte vârfuri formate din roci intruzive neogene din Carpaţi;
• Vârfuri modelate pe calcare şi dolomite cristaline - Zâmbroslăviile 1603 m, frecvente în Carpaţii Orientali, aici prezente pentru a sublinia varietatea morfologică remarcabilă a sectoarelor înalte ale Munţilor Maramureşului;
• Vârfuri modelate în calcare eocene - Podul Cearcănului 1507 m, Geamănu 1539 m - au aspectul unor platouri pentru că depunerea transgresivă a calcarelor peste formaţiunile mai vechi determină o nivelare a denivelărilor preexistente. Remarcabilă este cota ridicată la care apar aceste roci, comparativ cu cea a rocilor similare de pe rama nordică a depresiunii Transilvaniei, ceea ce reflectă o înălţare importantă post-eocenă -în mare parte cuaternară a Munţilor Maramureşului;
• Vârfuri formate pe calcare şi dolomite triasice - Petriceaua 1555 m - relief ruiniform cu ţancuri, custuri şi pereţi stâncoşi, extrem de spectaculos;
• Vârfuri formate din gresii - Budescu 1679 m, Pietrosu Bardăului 1850 m, Stogu 1651 m, Copilaşu 1611 m, Corbu 1636 m - vârfuri rotunjite, dar proeminente şi uneori cu versanţi abrupţi.

Reţeaua hidrografică străbate adesea prin roci mai dure, creând defilee atractive. În Munţii Maramureşului sunt prezente defilee în roci metamorfice pe Vaser între Glâmboca-Cozia-Novicior şi Bardău-Botizu, în gresii cretacice pe defileul Vişeului dintre Bistra şi confluenţa cu Tisa, sau în calcare pe Ţibău la Prestânci, pe valea Sâlhoi sub Vârful Sâlhoiul Mare 1563 m.

Datorită faptului că cele mai înalte vârfuri ale Munţilor Maramureşului au altitudini mai mici de 2000 m şi a fragmentării ce determină dispunerea izolată a masivelor mai înalte, relieful glaciar este mai slab reprezentat decât în masivele montane vecine, Rodna la sud și Cernahora la nord. Remarcabil este însă faptul că relieful glaciar este modelat pe un substrat geologic variat: şisturi cristaline – Jupania, gresii cretacice – Pietrosul Bardăului, bazalte mezozoice cu intercalaţii de calcare - Vârtop.

În PNMM se cunosc în prezent 48 de cavităţi- peşteri şi avene, cu o dezvoltare totală de 1491,74 m şi o denivelare cumulată de +107,6 m şi –280,84 m. Raportând dezvoltarea totală la numărul cavităţilor, rezultă o medie de 31,08 m, ceea ce arată că peşterile din Munţii Maramureşului sunt în general de mici dimensiuni.

Cele mai importante cavităţi cercetate până în prezent sunt:

• Avenul din Petriceaua- dezvoltare 216 m, denivelare 54,5 m, secţionează complet calcarele triasice până în rocile flişului negru, la contact litologic dezvoltându-se o galerie cu o lungime de cca 100 m;
• Peştera Vasile Bologa din Geamănu- dezvoltare 120 m, denivelare –17,5 m, +2,0 m, frumos concreţionată: stalactite, stalagmite, cruste parietale, cu goluri şi septe de eroziune, potrivită pentru vizitare turistică organizată;
• Peştera Mare din piatra Moloşnaia- dezvoltare 190 m, denivelare –7,5 m, +22,2 m cu depuneri de mondmilch ce se formează şi acum. Poate fi amenajată pentru a fi vizitată de turişti;

Lista peşterilor şi avenelor din PNMM și coordonatele lor geografice sunt prezentate în Anexa nr. 8.